Viorel Negoita

Mama

Suflet bun si frumos. Ce-am facut cu viata ta ,copilule?\nDa un semn de iertare parintilor tai care atunci in 20 dec 2004 nu au stiut ce se intampla cu tine si nu au cerut Domnului indurare

Shark (Bucuresti)

In urma cu doi ani priveam cu parere de rau cum plecau Goe si Fane mai departe, spre Caltun, in timp ce eu eram fortat de raceala sa raman. Incredibil cum se pot schimba toate in doar cateva ore... Sufletul inca unui drumet ramane pe munte, unde s-a simtit liber si fericit. Toti plecam la un moment dat, insa conteaza ce facem inainte de a parasi aceasta lume pentru a fi amintiti... iar Goe nu va fi uitat niciodata.

Eliza

Ne gandim la Vio...mereu, in fiecare anotimp...cu atat mai mult iarna, cu atat mai mult in decembrie...ramane de departe o luna sumbra si intunecata...nu stiu dc vreodata o vom mai percepe altfel

Mama

Unde sunt prietenii tai? Nici un gand ... printre crengile lovite de vant. Se apropie iarna copilul meu, anotimpul pe care odinioara amandoi l-am iubit din tot sufletul . Azi imi aduce mare durere si pareri de rau pentru viata ta ,pierduta mult prea usor intr-un moment in care ar fi trebuit sa fii cel mai fericit

Cosmin` Badea (bucuresti)

Nu l-am cunoscut niciodata pe Vio insa ca iubitor de munte ma doare ca l-am pierdut din marea trupa de hoinari. Il rog sa aiba grija de noi de acolo de sus si sa ne indrume mereu pe carari senine.

Sofia

Drumuri care pleaca, drumuri care vin... drumuri care ne indeparteaza sau ne apropie, suficient incat sa nu te uitam.

Bob (bombonel)

am fost iar pe munti inalti dupa doi ani de pauza, a fost foarte frumos, dar a lipsit cineva foarte important care n-o sa se mai intoarca niciodata printre noi

Mama

Am fost la Viena ,copilul meu drag.Primul meu drum ''afara'' a fost tot la Viena ca si al tau.Au revenit amintirile ...entuziasmul cu care-mi povesteai ce ai vazut ..ce ai trait . A fost mult prea dureros .Nu am gasit puterea sa ma bucur pentru ca lipseai TU,cel care ar fi trebuit sa-mi fii alaturi \n\nMi-a fost un dor nebun de tine ...

Cornelia

Stelele care cad NU PIER\nStelele care cad SE NASC PE ALT CER.\nSi eu si Cristi ne-am gandit la tine cand am auzit aceste versuri...

Mama

Azi se implineste 1 an si jumatate de cand ai plecat pentru intotdeauna din casa noastra . In dimineata zilei de 19 decembrie te-am urmarit cu privirea cum coborai scarile blocului in mare viteza cu rucsacul in spate fara sa mai auzi rugamintile mamei . Te grabeai ....Te asteptau prietenii ...care in ceasurile grele nu te-au ajutat cu nimic \nTe-am pierdut copilul meu ,din prea mare dragoste pentru tine si pasiunile tale \nAm ramas pe pamant -un copac batran care se usuca incet.. incet

...2 iunie...prea trist si dureros acum...

oana

intotdeauna, cu drag...

Sofia (Bucuresti)

Printre lacrimi de ploaie si un suras de soare... petalele amintirii tale sunt purtate de vant, rasucite de gand. Nu mai vorbesti dar esti... plecand, un brad iti poarta un cant. E ziua ta.

Iedu'

Ce dor imi e sa ma prind cu tine in hora... Pacat ca te-ai grabit.. Pina ne v-om intilnii din nou vei fi mereu in mintea si sufletul meu

Cristian Boboc

aseara la 11 si ceva ma suna iedu si ma scoala din somn.. zice el ''ce facem ma maine? ''.. zic eu ''pai ce sa facem ma, ce facem de obicei pe 2 iunie.. bem'' .. din pacate lipseste chiar sarbatoritul .. si eu cu misu nici macar n-o sa putem bea ca lumea ca maine ne sculam cu noaptea in cap cu destinatia balea

MAMA

Azi 2 iunie 2006,implinesti 27 de ani ,dar de un an si jumatate nu ne-am vazut de loc .\nOare unde esti sufletul meu drag,de ce nu-mi vorbesti?

Shark (Bucuresti)

Amintirea va ramane mereu. De aniversarea ta un gand.

Relu Varu

A mai trecut un an,a mai venit o zi,zi in care trebuia sa fim cu totii la o bere,dar tu te-ai grabit sa pleci dintre noi,sa ajungi printre nori,sa poti atinge cele mai inalte culmi.Poate ca acolo este bine,dar noua ne este dor de tine si vei ramane mereu in sufletul nostru.

se apropie 2 iunie...\nziua ta...\npacat, mare pacat\nRIP

Au fost Floriile si ma gandeam la tine si la ai tai, la ce fac fara tine. Mi-am adus aminte de cat de incantat ai fost de ziua mea. Chiar am vrut sa te sun si... Mi-am adus aminte. Esti viu in gandurile celor care au tinut la tine prin zambetul tau. Si prin tot ce faceai.

viorel, te cautam peste tot...\ndar nu te gasim decat in noi!\nRIP

Mama

Azi ne despartim cu durere de ''motorul'' pe care cu dragoste si pasiune l-a adus din Germania in primavara anului 2004.\nDoamne cat a iubit acest ''motor '' si ce mandru era de el

''Intr-o lume plina de nebunie\nEu ma gandesc numai la a mea...\nPentru ca eu sunt mai nebun ca toti!...un nebun pierdut in lume, DAR MA INTORC''

Trecerea dintre ani te face sa te gandesti la cei la care ai tinut si nu ne mai sunt alaturi. Mi-e dor de zambetul tau si glumitele noastre. Te rog ai grija de acolo de sus de parintii tai si de cei care te-au iubit!

Mama

Greu gasim puterea sa depasim momentul trecerii dintre ani .\nNumai gandul la toata bucuria pe care Viorel ne-a oferit-o de alungul celor 25 de ani mai poate sa ne ajute \n\n

Azi se implineste un an de cand ne-ai parasit. Ce trist ... Ne aducem aminte cu drag de tine si de zambetul tau. Doar ca tu nu mai intri pe usa asa cum o faceai de obicei. Iar vorbele sunt de prisos... Sper sa ai carari insorite acolo unde esti...

Parintii

Pe 20 decembrie se inplineste un an de neintrerupta durere, dor si lacrimi de la incredibila despartire de adoratul si scumpul nostru baiat, VIOREL,care a plecat fulgerator la cele vesnice, in plina tinerete, la numai 25 de ani, in urma unui accident in Muntii Fagaras.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.\nSlujba de pomenire va avea loc sambata, 17 decembrie 2005 la Biserica Silvestru si Cimitirul Ghencea civil din Bucuresti.

Parintii

Pe 20 decembrie se inplineste un an de neintrerupta durere, dor si lacrimi de la incredibila despartire de adoratul si scumpul nostru baiat, VIOREL,care a plecat fulgerator la cele vesnice, in plina tinerete, la numai 25 de ani, in urma unui accident in Muntii Fagaras.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.\nSlujba de pomenire va avea loc sambata, 17 decembrie 2005 la Biserica Silvestru si Cimitirul Ghencea civil din Bucuresti.

Versurile sunt de prisos ...Prea mare si prea grea este durerea ...